sâmbătă, 15 mai 2010

Prima zi...

Cu siguranta cand erati micute, si va imbracati cu ce va spunea mama, elegant si cochet, bineinteles, ca niste domnisorele, ati auzit des cum ca la un moment dat va trebui sa munciti pentru a va satisface toate capriciile, ca viata nu e usoara si ca in ziua de azi e un adevarat lux sa traiesti decent.
Povestea de mai sus cred ca se aplica pentru orice generatie, si nu cred ca a depins vreodata de vreo realitate sociala mai mult sau mai putin anevoioasa. Sa faci bani daca nu ii furi, e greu! Trebuie sa fi foarte destept, ori foarte parsiv, fara scrupule sau principii. Cum foarte desteapta recunosc ca nu sunt, am ales a doua varinta, si nu am optat nici macar pentru furt, intrucat si aici e nevoie de un gram de inteligenta ca sa nu fi prins. Conceptiei mea despre viata, a pus mama baza , care mi-a explicat mereu ca banii aduc fericirea si ca nu prea conteaza cum ii faci, atata timp cat ii faci.
Asa ca anii au trecut, si realizand toate minusurile de care dispun,m-a dus capul macar sa profit de plusuri. Din acel moment, singurul meu interes in viata a fost sa gasesc barbati cu bani. Spun barbati pentru ca stiu ca intotdeauna am sa imi doresc altceva si din nefericire, e valabila si reciproca.
Ma amuz cand citesc presa mondena pentru ca recunosc perfect mentalitatea pitipoancelor din ziua de azi, insa din pacate domnisoarele in cauza nu au nici macar idee cand se intampla sa cada in penibil, si mai mult decat atat, odata iesita in "fata" cu toata viata la vedere, trebuie sa accepti toate injuriile si parerile celorlati. De ce? Pot la fel de bine sa fac sa imi fie bine, fara sa fiu tarata prin noroi, si in acest context recunosc un alt minus al meu:nu unt suficient de tare. Imi place sa ma placa toti (nu toate), si e usor ii fac sa ma placa atata timp cat imi dau posibilitatea sa deschid gura,si nu sa o faca altcineva pentru mine.
Poate veti crede ca nu am chiar nimic in cap(si poate intr-o anumita masura aveti dreptate)dar sa stiti ca nu dintotdeauna a fost aceasta viziunea mea despre viata. Am invat mult si bine, crezand ca am sa demonstrez contrariul mamei mele, dar in final am ales calea mai usoar(asa cum imi spunea un fost iubit). Si ce? Voi munciti sa va aigurati confortul. Si eu tot confortul l-am ales, doar cu mici diferente.
E usor sa imi astern gadurile aici, sunt sub anonimat...deci da, sunt si ipocrita!(dar apreciez aceasta ultima constatare ca fiind oricum redundanta)

Un comentariu: