Domnul Cartier

Domnul e un domn! A dovedit-o in toate intalnirile de pana acum si recunosc ca nu prea am ce sa ii reprosez. Este atent, galant, rafinat si are bani. Are o tinuta atletica, se imbraca numai la costum si este foarte atent la detalii. Nu, nu m-am indragostit sunt doar observatii menite sa fac o alegere corecta. Va explicam cu ceva vreme in urma, ca exista momente cand trebuie sa te gandesti serios la perspectiva. Acel moment poate este cel mai aproape de ceea ce altii numesc "a te indragosti" insa in aceasta lumea, acest lucru este o greseala fatala. De ce spun asta? Pentru ca nu voi mai putea fi obiectiva, nu voi mai putea privi rece catre el si cu multa caldura catre ceea ce vreau, si pentru ca nu voi mai putea aceepta escapadele domnului (si nu e cazul, fara doar si poate, sa ma imbat cu iluzia ca exista si alta posibilitate)>
Momentan suntem doar in faza de descoperire reciproca. Aflu ce ii place, sa pot exploata mai tarziu, precum si ce are. In ceea ce ma priveste, nu vrea sa afle decat daca sunt buna in pat. In rest, el are tot, deci de ce sa isi mai bata capul...

Am revenit...

Nu am scris de multa vreme pentru ca nu am avut ce... Viata mea sociala a fost zero, nimic remarcabil nu mi s-a intamplat... pana ieri. Aseara am iesit, si consider ca aveam mare nevoie pentru ca in ultimul timp m-am retras gandindu-ma bine la ce urmeaza. Inainte sa ma judecati, incercati sa intelegeti ca eu nu am avut nimic si ca treptat am descoperit o lume despre care mi-am pus in cap sa o cuceresc. Ca in orice, exista urcusuri si coborasuri, si din aceasta cauza, in perioada ce tocmai a trecut am stat sa ma gandesc la ceea ce voi face mai departe.
Strategie: lista prietenilor sau cunostintelor domnului anterior nu ma ajuta prea mult. Reputatia, in aceasta lupta de a intra in lumea celor influenti, este foarte importanta, daca nu, de departe cel mai de admirat lucru la vreo femeie (si barbat, dar aici regulile sunt mai diversificate). Pornind de la acest rationament, aveam nevoie de o lista noua, si aceasta lista trebuia documentata. Foarte multi ironici ar gandii cat de ieftin este gestul, referindu-se la lista. Lista este doar un instrument de gestionare inteligenta, in nici un caz un suport ieftin de a tine numaratoare. Si nu, nu sunt o femeie iefina, sunt chiar scumpa si implicit, deloc usoara.
"...pana ieri"... sa reluam de aici: aseara am iesit insotita de o prietena fara prea multe asteptari. Am ales un local dragut care nu ne-a dezamagit niciodata si ne-am indreptat zambind intr-acolo. In momentul in care ni s-a luat comanda, ospatarul a revenit sa ne intrebe daca acceptam propunerea unui domn situat in celalalt capat al salonului de a incerca "La Cetate Magnum Shiraz", fiind din partea dumnealui, bineinteles. Am reperat silueta acestui domn in adevaratul sens al cuvantului, moment in care el a zambint politicos. S-a ridicat si a venit catre noi. "Este un sortiment nou, si avand in vedere alegerea dumneavoastra initiala, cred ca il veti aprecia intr-adevar". "Va multumim, sunteti foarte amabil. Cu siguranta, vom fi critice" am raspuns... si domnul s-a retras urandu-ne o seara placuta si completand cu "placerea este de partea mea". Un domn placut la aspect, cu ceas "Cartier"... nu poate lasa decat o buna impresie. La finalul serii, ospataru a revenit cu un recipient foarte interesant, pe care m-a rugat sa il deschid iar in interior am gasit o carte de vizita. Am zambit deopotriva ospatarului si domnului aflat in continuare in partea opusa, angajat intr-o conversatie si am plecat impreuna cu prietena mea.
Si cam atat... despre ceea ce va urma, am sa va tin la curent.

Revenind in cenusiul de acum si de aici

Gata, ultima suflare de rasfat, viata usoara, si lipsa de griji. Am revenit cu picioarele pe pamant si incep sa ma gandesc are va fi strategia in continuare. Evident, exista persoane de care m-am aratat interesata de-a lungul timpului, insa asa cum un prieten al meu explica: sa ai grija sa ajungi pana nu inchide casa de bilete.. Daca a inchis sau nu, ramane de vazut, insa stiu sigur ca trebuie sa gasesc o solutie. Economiile din sponsorizari nu-mi vor ajune prea mult deci, rapid trebuie sa fac ceva in sensul asta.
In ceea ce priveste vacanta, totul a fost perfect, asa cum am visat, cum am tanjit, insa noul statut nu-mi permite sa dau detalii din moment ce incerc sa o iau de la capat. Am fost libera sa dau frau tuturor pornirilor care m-au incercat, deloc rece, deloc calculat, si dupa mult timp aam simtit ca traiesc. Doar asta inseamna vacanta, nu?

Slalom printre ganduri

Astazi, ma voi urca in avion si las in urma mea peretii fara culoare, care delimiteaza cei 3 metrii patrati de parchet prafuit, un nu mai pot sta. Ma sufoc in aerul inchis de acolo. Trebuie neaparat sa scap de acolo, si momentan nu am decat solutia temporara a concediului. Sunt bombardata cu ganduri negre si nu am un raspuns pentru ele, nici o solutie nu se intrevede asa ca nu pot decat sa le refulez. Stau acolo blocate intr-un ungher al camerei cerebrale si nu ma apropii de ele. Poate intr-o zi...
Acum imi fac bagajul si astept fumand o tigara, sa se faca ora sa plec spre aeroport. Domnul m-a sunat ieri, doar sa imi ureze un concediu placut, cu un ras ironic de fost sponsor. Nici macar atitudinea sarcastica a lui nu-mi va strica buna dispozitie. In fond, calatoria mea poate fi platita de el, dar cu siguranta nu a fost gratuita.

De unde ai plecat...

E vital sa nu uiti de unde ai plecat, indiferent cat de sus ai ajuns si ce ai facut ca sa ajungi acolo. Explicatia e simpla (desi pare un cliseu): exista o probabilitate foarte mare sa te intorci la faza incipienta in care doar visai sa ai vreodata ceea ce la un moment dat chiar ai reusit sa ai. As putea incepe o discutie cu privire la esenta a ceea ce ai realizat, in sensul ca pana la urma in ceea ce ma priveste, nu am realizat nimic. Eu nu aveam nimic, doar un barbat stabil financiar. Poate atunci cand ai intr-adevar ceva, probabilitatea sa revii la pozitia ta initiala, scade simtitor. Totusi nu am sa insist, nu ar fi in favoarea mea!
Ca sa fiu mai explicita... astazi am revenit la traiul cu chirie. Desi, ma asteapta o vacanta de lux, ma ingrozeste momentan situatia si realizez ca poate am luat ceea ce aveam, garantat. Poate trebuia sa lupt mai mult si sa ma cuibaresc mai bine acolo unde aveam suficient spatiu sa respir. Aici, mi se pare ca ma sufoc. Si daca stau bine sa ma gandesc, mi se pare chiar putin amuzant, avand in vedere ca am petrecut mult timp exact in garsoniera in care ma aflu acum, inainte de intra in viata acelui barbat.
Deci, in ceea ce ma priveste, este chiar foarte exacta exprimarea: m-am intors de unde am plecat!

...dar nu cu tine!

Mi-ai cumparat bilete, imi satisfaci poftele in continuare dar aseara dupa certuri indelungate, mi-ai spus ca cea mai buna solutie ar fi sa ne despartim. Recunosc ca nu a fost confortabil sentimentul, nu din cauza unui gol in stomac, nu din cauza ca am simtit ca ma pierd si nu imi pot imagina viata fara tine, ci din orgoliu. Da, din orgoliu, ca nu am putut sa te aduc spre sentimente mai bune. Ne certam de o saptamana si desi simteam ca in directia asta ne indreptam am speram constant ca voi gasi vreo cale sa te fac sa te razgandesti. Situatia este cu atat mai jenanta pentru mine cu cat nu cred ca ti-ai gasit o alta femeie, si atunci chiar nu inteleg cum a fost posibil. Da, pentru mine este o catastrofa pentru ca nu am un plan de rezerva, desi cred ca pana la urma faptul ca detin biletele de vacanta si cearta nu mi-a lichidat si contul din banca as putea sa insemne ca sunt "asigurata".
Stateam in spatele barului, imi turnam un pahar de lichior de ciocolata si asteptam sa termini cu tipatul... dar ai terminat cam brusc si sec atunci cand ai rostit: "vreau sa ne despartim". Ok, am mai trecut prin asta, nu am sa dramatizez, poate doar in fata ta putin ca sa testez reactia, dar nu sa ma umilesc. Trebuie sa iti ramana replici favorabile la adresa mea in fata celorlalti prieteni sus pusi sau a partenerilor tai de afaceri.
Privesc optimista spre viitor, sunt inca tanara, dar va trebui sa nu repet greseala avand in vedere ca vremea trece repede si numarul ocaziilor scade.
Dar concediul e aproape, eu am impachetat deja, si va fi o vara fara tine. Sa nu exageram...

Este acea perioada din an!

Sa vorbim despre concediu...concediul tau! In ce perioada, cum, unde, etc. Nu imi dau cu parerea pentru ca stiu ca tu vei face o alegere draguta, nu-ti permiti sa fi vazut oriunde si atunci am convingerea ca vei alege cu grija destinatiile. De abia astept sa ma relaxez, chiar daca mergem impreuna si tu sigur vei avea cateva comentarii de facut la adresa mea, nu am de gand sa imi afecteze nimic perioada de relaxare. Nu este exclus sa pleci, sa fi chemat urgent la vreo afacere importanta si ma abandonezi. Nu este exclus sa nu mai poti merge chiar in perioada aleasa de tine pentru ca nu ai cum sa ratezi o intalnire cu vreo persoana importanta. Orice se poate intampla, dar nimic din toate ce vor urma nu vreau sa ma afecteze. Am sa ma detasez complet si am sa uit de toate. Ma asteapta soare, plaja, bronz reusit si natural si mult nisip sub talpi. Umbrelute colorate si valuri care se sparg de stanci...

Tu

Stau la masa si te privesc si incerc sa imi dau seama daca imi placi sau nu. Ma uit fix la tine in timp ce rasfoiesti ziarul si tu, din cand in cand imi arunci cate o privire insotita de un zambet in coltul gurii. Oare esti curios de ce te fixez cu privirea, sau doar un poate ingamfat ca "te sorb din priviri"? Nu prea ma intereseaza ce crezi atata timp cat privirea mea oricum ar fi, iti gadila orgoliul... Iti spun ce programari mi-am facut pe ziua de azi, tu dai din cap a aprobare si imi explici ca ai astazi foarte multa treaba si ca probabil vei ajunge tarziu acasa. Ma saruti lung, iei in graba cheile, iesi valvartej pe usa si imi spui arogant "sa fi cuminte".
Usa se inchide in urma ta si eu raman tolanita pe un fotoliu sa imi termin cafeaua. Pentru o secunda imi surprind un zambet ironic... "sa fiu cuminte"?...stii si tu la fel de bine ca e lege sa "fi cuminte" atunci cand cineva iti ofera tot (ceea ce inteleg eu prin tot). Nu e vorba ca simt ca asa trebuie sa fac ci stiu ce trebuie sa fac sa nu pierd ce am.
Ramane in urma ta casa mobilata dupa gustul meu, lista cu programari langa telefon si Matilda care tocmai s-a apucat sa spele vasele... Asa imi placi cel mai mult!

Refresh

Aseara el nu a venit acasa. Am avut o disputa si a plecat. M-am trezit de dimineata, si am stiut din primul moment ca nu e acolo: nu i se simtea parfumul. Daca este ceva care imi place la el in afara de tot altceva ce are in rest, este tocmai faptul ca are atat de mare grija de el. Printre altele, parfumul lui nelipsit este inconfundabil. Nu pot sa spun ca imi lipseste dar e ciudat sa nu il simt prin preajma. Nu e acel moment(inca) in care el pleaca la alta, nu e impulsiv, nu a fost niciodata dar va trebui sa repar in vreun fel situatia. Sentimentul acesta matinal e insa confortabil asa ca ma ridic sa imi fac o cafea. Azi imi permit...

Totul e atat de simplu!

Aseara am fost la o petrecere. A petrecut o zi intreaga, gandindu-ma cu ce sa ma imbrac, accesorizez, etc. dar toate acestea dupa ce am dat o raita pe la sauna, masaj, solar. Sunt sigura ca se gasesc de fiecare data persoane care sa intrebe daca nu am altceva de facut, sau cum de viata unei persoane se poate rezuma la...atat. Se vor gasi si alte femei care vor fi poate geloase pe un astfel de mod de viata. Insa toate acestea trebuiesc facute atunci cand esti in lumea mea.
Barbatii vin si pleaca... Se plictisesc usor si succesul unei femei ca mine rezida in cat timp a reusit sa stea numai cu un barbat (bineinteles va sta cu el atata timp cat isi permite el... "permite" folosit in sensul cel mai pragmatic cu putinta). DE ce spun asta? Este chiar simplu! In principiu, garantia ca se va gasi inca unul la fel de potent financiar intr-un timp foarte scurt, nu exista. Apoi, odata cu timpul se naste si increderea ca iti va oferi tot ce are, si la acest capitol se investeste timp, de asemenea, si nu in ultimul rand, faptul ca o relativa stabilitate in relatie iti confera pe viitor un gram de credibilitate cu privire la intentiile tale in fata altora, urmatorii ce vor venii.
Faptul ca se plictisesc nu este singurul incoveninent, de inteles de altfel pentru ca mi se intampla si mie atunci cand el nu mai are cu ce. Insa sunt multe altele ca mine acolo, incat trebuie sa fii nerealista sa te gandesti ca el te va dori pana la adanci batraneti. In lumea pe care am ales-o nu exista acest concept, si oricum, vesnicie nu exista pentru nimic, dar absolut nimic, de ce s-ar aplica tocmai pentru o relatie?
Si revenind la petrecere, dupa ce am schitat in capsorul meu cum vor decurge evenimentele din seara respectiva, si m-am conformat cerintelor domnului, am plecat. Ca sa descriu petrecerea imi e greu, pentru ca nu se intampla nimic deosebit. Satisfactia vine odata cu luxul locatiei, masina de lux, soferul care ne duce pana acolo, tinuta de mii de euro pe care am ocazia sa o etalez, aprecierile ipocrite ale celorlate domnisoare cu privire la aspectul meu, si discutiile despre sume mari de bani cheltuite in diferite contexte sau diferite afaceri. Daca m-as plasa in mijlocul locatiei si as inchide ochii, ar ramane doar un zgomot de rasete ipocrite de auzit, si parfumuri amestecate, obositor de altfel, de inhalat. Dar am preferat sa tin ochii deschisi, si mimez interesul intr-o discutie flirtareata cu un domn.
Seara nu s-a prelungit foarte mult intrucat toti afaceristii prezenti aveau "treburi importante de rezolvat maine la prima ora si ...." toata lumea s-a scuzat treptat. A ramas in urma doar whiskey-ul pe fundul paharelor...
Ajunsi acasa, nu mai exista scuze de invocat, sau exista dar nu era momentul, si asemenea celor care au ramas sa stranga in urma noastra la petrecere, pentru mine nu ramane decat sa imi fac treaba mea. E atat de simplu de inteles. Totul se plateste!

Martini

M-am trezit dimineata si am parasit rapid patul "conjugal" invocand o lipsa de dispozitie, asa ca de dimineata, dupa ce nu te-ai odihnit suficient. Se intampla mereu la fel dar mereu se gasesc scuze. Cafeaua nu-si mai face de mult efectul asa ca de ceva timp a fost inlocuita cu un pahar sau doua de Martini. A devenit un aliat care ma ajuta in fiecare zi sa imi aduc aminte ce caut in patul respectiv, de cand sunt pe-acolo dar mai ales sa nu uit sa apreciez ce am. Ca de exemplu, setul acela de pahare, pozitionate intr-un bar impozant de lemn, cu o culoare visina putreda a carei reflexe in lumina de dimineata te revigoreaza. Din acel set iau un pahar si asezonez bautura cu o maslina neaparat verde care bineinteles face diferenta. Credeti-ma ati proceda si voi la fel... Pentru mine e doar o noua zi fara griji!

Prima zi...

Cu siguranta cand erati micute, si va imbracati cu ce va spunea mama, elegant si cochet, bineinteles, ca niste domnisorele, ati auzit des cum ca la un moment dat va trebui sa munciti pentru a va satisface toate capriciile, ca viata nu e usoara si ca in ziua de azi e un adevarat lux sa traiesti decent.
Povestea de mai sus cred ca se aplica pentru orice generatie, si nu cred ca a depins vreodata de vreo realitate sociala mai mult sau mai putin anevoioasa. Sa faci bani daca nu ii furi, e greu! Trebuie sa fi foarte destept, ori foarte parsiv, fara scrupule sau principii. Cum foarte desteapta recunosc ca nu sunt, am ales a doua varinta, si nu am optat nici macar pentru furt, intrucat si aici e nevoie de un gram de inteligenta ca sa nu fi prins. Conceptiei mea despre viata, a pus mama baza , care mi-a explicat mereu ca banii aduc fericirea si ca nu prea conteaza cum ii faci, atata timp cat ii faci.
Asa ca anii au trecut, si realizand toate minusurile de care dispun,m-a dus capul macar sa profit de plusuri. Din acel moment, singurul meu interes in viata a fost sa gasesc barbati cu bani. Spun barbati pentru ca stiu ca intotdeauna am sa imi doresc altceva si din nefericire, e valabila si reciproca.
Ma amuz cand citesc presa mondena pentru ca recunosc perfect mentalitatea pitipoancelor din ziua de azi, insa din pacate domnisoarele in cauza nu au nici macar idee cand se intampla sa cada in penibil, si mai mult decat atat, odata iesita in "fata" cu toata viata la vedere, trebuie sa accepti toate injuriile si parerile celorlati. De ce? Pot la fel de bine sa fac sa imi fie bine, fara sa fiu tarata prin noroi, si in acest context recunosc un alt minus al meu:nu unt suficient de tare. Imi place sa ma placa toti (nu toate), si e usor ii fac sa ma placa atata timp cat imi dau posibilitatea sa deschid gura,si nu sa o faca altcineva pentru mine.
Poate veti crede ca nu am chiar nimic in cap(si poate intr-o anumita masura aveti dreptate)dar sa stiti ca nu dintotdeauna a fost aceasta viziunea mea despre viata. Am invat mult si bine, crezand ca am sa demonstrez contrariul mamei mele, dar in final am ales calea mai usoar(asa cum imi spunea un fost iubit). Si ce? Voi munciti sa va aigurati confortul. Si eu tot confortul l-am ales, doar cu mici diferente.
E usor sa imi astern gadurile aici, sunt sub anonimat...deci da, sunt si ipocrita!(dar apreciez aceasta ultima constatare ca fiind oricum redundanta)