Astazi, ma voi urca in avion si las in urma mea peretii fara culoare, care delimiteaza cei 3 metrii patrati de parchet prafuit, un nu mai pot sta. Ma sufoc in aerul inchis de acolo. Trebuie neaparat sa scap de acolo, si momentan nu am decat solutia temporara a concediului. Sunt bombardata cu ganduri negre si nu am un raspuns pentru ele, nici o solutie nu se intrevede asa ca nu pot decat sa le refulez. Stau acolo blocate intr-un ungher al camerei cerebrale si nu ma apropii de ele. Poate intr-o zi...
Acum imi fac bagajul si astept fumand o tigara, sa se faca ora sa plec spre aeroport. Domnul m-a sunat ieri, doar sa imi ureze un concediu placut, cu un ras ironic de fost sponsor. Nici macar atitudinea sarcastica a lui nu-mi va strica buna dispozitie. In fond, calatoria mea poate fi platita de el, dar cu siguranta nu a fost gratuita.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu