E vital sa nu uiti de unde ai plecat, indiferent cat de sus ai ajuns si ce ai facut ca sa ajungi acolo. Explicatia e simpla (desi pare un cliseu): exista o probabilitate foarte mare sa te intorci la faza incipienta in care doar visai sa ai vreodata ceea ce la un moment dat chiar ai reusit sa ai. As putea incepe o discutie cu privire la esenta a ceea ce ai realizat, in sensul ca pana la urma in ceea ce ma priveste, nu am realizat nimic. Eu nu aveam nimic, doar un barbat stabil financiar. Poate atunci cand ai intr-adevar ceva, probabilitatea sa revii la pozitia ta initiala, scade simtitor. Totusi nu am sa insist, nu ar fi in favoarea mea!
Ca sa fiu mai explicita... astazi am revenit la traiul cu chirie. Desi, ma asteapta o vacanta de lux, ma ingrozeste momentan situatia si realizez ca poate am luat ceea ce aveam, garantat. Poate trebuia sa lupt mai mult si sa ma cuibaresc mai bine acolo unde aveam suficient spatiu sa respir. Aici, mi se pare ca ma sufoc. Si daca stau bine sa ma gandesc, mi se pare chiar putin amuzant, avand in vedere ca am petrecut mult timp exact in garsoniera in care ma aflu acum, inainte de intra in viata acelui barbat.
Deci, in ceea ce ma priveste, este chiar foarte exacta exprimarea: m-am intors de unde am plecat!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu