...dar nu cu tine!

Mi-ai cumparat bilete, imi satisfaci poftele in continuare dar aseara dupa certuri indelungate, mi-ai spus ca cea mai buna solutie ar fi sa ne despartim. Recunosc ca nu a fost confortabil sentimentul, nu din cauza unui gol in stomac, nu din cauza ca am simtit ca ma pierd si nu imi pot imagina viata fara tine, ci din orgoliu. Da, din orgoliu, ca nu am putut sa te aduc spre sentimente mai bune. Ne certam de o saptamana si desi simteam ca in directia asta ne indreptam am speram constant ca voi gasi vreo cale sa te fac sa te razgandesti. Situatia este cu atat mai jenanta pentru mine cu cat nu cred ca ti-ai gasit o alta femeie, si atunci chiar nu inteleg cum a fost posibil. Da, pentru mine este o catastrofa pentru ca nu am un plan de rezerva, desi cred ca pana la urma faptul ca detin biletele de vacanta si cearta nu mi-a lichidat si contul din banca as putea sa insemne ca sunt "asigurata".
Stateam in spatele barului, imi turnam un pahar de lichior de ciocolata si asteptam sa termini cu tipatul... dar ai terminat cam brusc si sec atunci cand ai rostit: "vreau sa ne despartim". Ok, am mai trecut prin asta, nu am sa dramatizez, poate doar in fata ta putin ca sa testez reactia, dar nu sa ma umilesc. Trebuie sa iti ramana replici favorabile la adresa mea in fata celorlalti prieteni sus pusi sau a partenerilor tai de afaceri.
Privesc optimista spre viitor, sunt inca tanara, dar va trebui sa nu repet greseala avand in vedere ca vremea trece repede si numarul ocaziilor scade.
Dar concediul e aproape, eu am impachetat deja, si va fi o vara fara tine. Sa nu exageram...