De unde ai plecat...

E vital sa nu uiti de unde ai plecat, indiferent cat de sus ai ajuns si ce ai facut ca sa ajungi acolo. Explicatia e simpla (desi pare un cliseu): exista o probabilitate foarte mare sa te intorci la faza incipienta in care doar visai sa ai vreodata ceea ce la un moment dat chiar ai reusit sa ai. As putea incepe o discutie cu privire la esenta a ceea ce ai realizat, in sensul ca pana la urma in ceea ce ma priveste, nu am realizat nimic. Eu nu aveam nimic, doar un barbat stabil financiar. Poate atunci cand ai intr-adevar ceva, probabilitatea sa revii la pozitia ta initiala, scade simtitor. Totusi nu am sa insist, nu ar fi in favoarea mea!
Ca sa fiu mai explicita... astazi am revenit la traiul cu chirie. Desi, ma asteapta o vacanta de lux, ma ingrozeste momentan situatia si realizez ca poate am luat ceea ce aveam, garantat. Poate trebuia sa lupt mai mult si sa ma cuibaresc mai bine acolo unde aveam suficient spatiu sa respir. Aici, mi se pare ca ma sufoc. Si daca stau bine sa ma gandesc, mi se pare chiar putin amuzant, avand in vedere ca am petrecut mult timp exact in garsoniera in care ma aflu acum, inainte de intra in viata acelui barbat.
Deci, in ceea ce ma priveste, este chiar foarte exacta exprimarea: m-am intors de unde am plecat!

...dar nu cu tine!

Mi-ai cumparat bilete, imi satisfaci poftele in continuare dar aseara dupa certuri indelungate, mi-ai spus ca cea mai buna solutie ar fi sa ne despartim. Recunosc ca nu a fost confortabil sentimentul, nu din cauza unui gol in stomac, nu din cauza ca am simtit ca ma pierd si nu imi pot imagina viata fara tine, ci din orgoliu. Da, din orgoliu, ca nu am putut sa te aduc spre sentimente mai bune. Ne certam de o saptamana si desi simteam ca in directia asta ne indreptam am speram constant ca voi gasi vreo cale sa te fac sa te razgandesti. Situatia este cu atat mai jenanta pentru mine cu cat nu cred ca ti-ai gasit o alta femeie, si atunci chiar nu inteleg cum a fost posibil. Da, pentru mine este o catastrofa pentru ca nu am un plan de rezerva, desi cred ca pana la urma faptul ca detin biletele de vacanta si cearta nu mi-a lichidat si contul din banca as putea sa insemne ca sunt "asigurata".
Stateam in spatele barului, imi turnam un pahar de lichior de ciocolata si asteptam sa termini cu tipatul... dar ai terminat cam brusc si sec atunci cand ai rostit: "vreau sa ne despartim". Ok, am mai trecut prin asta, nu am sa dramatizez, poate doar in fata ta putin ca sa testez reactia, dar nu sa ma umilesc. Trebuie sa iti ramana replici favorabile la adresa mea in fata celorlalti prieteni sus pusi sau a partenerilor tai de afaceri.
Privesc optimista spre viitor, sunt inca tanara, dar va trebui sa nu repet greseala avand in vedere ca vremea trece repede si numarul ocaziilor scade.
Dar concediul e aproape, eu am impachetat deja, si va fi o vara fara tine. Sa nu exageram...

Este acea perioada din an!

Sa vorbim despre concediu...concediul tau! In ce perioada, cum, unde, etc. Nu imi dau cu parerea pentru ca stiu ca tu vei face o alegere draguta, nu-ti permiti sa fi vazut oriunde si atunci am convingerea ca vei alege cu grija destinatiile. De abia astept sa ma relaxez, chiar daca mergem impreuna si tu sigur vei avea cateva comentarii de facut la adresa mea, nu am de gand sa imi afecteze nimic perioada de relaxare. Nu este exclus sa pleci, sa fi chemat urgent la vreo afacere importanta si ma abandonezi. Nu este exclus sa nu mai poti merge chiar in perioada aleasa de tine pentru ca nu ai cum sa ratezi o intalnire cu vreo persoana importanta. Orice se poate intampla, dar nimic din toate ce vor urma nu vreau sa ma afecteze. Am sa ma detasez complet si am sa uit de toate. Ma asteapta soare, plaja, bronz reusit si natural si mult nisip sub talpi. Umbrelute colorate si valuri care se sparg de stanci...

Tu

Stau la masa si te privesc si incerc sa imi dau seama daca imi placi sau nu. Ma uit fix la tine in timp ce rasfoiesti ziarul si tu, din cand in cand imi arunci cate o privire insotita de un zambet in coltul gurii. Oare esti curios de ce te fixez cu privirea, sau doar un poate ingamfat ca "te sorb din priviri"? Nu prea ma intereseaza ce crezi atata timp cat privirea mea oricum ar fi, iti gadila orgoliul... Iti spun ce programari mi-am facut pe ziua de azi, tu dai din cap a aprobare si imi explici ca ai astazi foarte multa treaba si ca probabil vei ajunge tarziu acasa. Ma saruti lung, iei in graba cheile, iesi valvartej pe usa si imi spui arogant "sa fi cuminte".
Usa se inchide in urma ta si eu raman tolanita pe un fotoliu sa imi termin cafeaua. Pentru o secunda imi surprind un zambet ironic... "sa fiu cuminte"?...stii si tu la fel de bine ca e lege sa "fi cuminte" atunci cand cineva iti ofera tot (ceea ce inteleg eu prin tot). Nu e vorba ca simt ca asa trebuie sa fac ci stiu ce trebuie sa fac sa nu pierd ce am.
Ramane in urma ta casa mobilata dupa gustul meu, lista cu programari langa telefon si Matilda care tocmai s-a apucat sa spele vasele... Asa imi placi cel mai mult!

Refresh

Aseara el nu a venit acasa. Am avut o disputa si a plecat. M-am trezit de dimineata, si am stiut din primul moment ca nu e acolo: nu i se simtea parfumul. Daca este ceva care imi place la el in afara de tot altceva ce are in rest, este tocmai faptul ca are atat de mare grija de el. Printre altele, parfumul lui nelipsit este inconfundabil. Nu pot sa spun ca imi lipseste dar e ciudat sa nu il simt prin preajma. Nu e acel moment(inca) in care el pleaca la alta, nu e impulsiv, nu a fost niciodata dar va trebui sa repar in vreun fel situatia. Sentimentul acesta matinal e insa confortabil asa ca ma ridic sa imi fac o cafea. Azi imi permit...

Totul e atat de simplu!

Aseara am fost la o petrecere. A petrecut o zi intreaga, gandindu-ma cu ce sa ma imbrac, accesorizez, etc. dar toate acestea dupa ce am dat o raita pe la sauna, masaj, solar. Sunt sigura ca se gasesc de fiecare data persoane care sa intrebe daca nu am altceva de facut, sau cum de viata unei persoane se poate rezuma la...atat. Se vor gasi si alte femei care vor fi poate geloase pe un astfel de mod de viata. Insa toate acestea trebuiesc facute atunci cand esti in lumea mea.
Barbatii vin si pleaca... Se plictisesc usor si succesul unei femei ca mine rezida in cat timp a reusit sa stea numai cu un barbat (bineinteles va sta cu el atata timp cat isi permite el... "permite" folosit in sensul cel mai pragmatic cu putinta). DE ce spun asta? Este chiar simplu! In principiu, garantia ca se va gasi inca unul la fel de potent financiar intr-un timp foarte scurt, nu exista. Apoi, odata cu timpul se naste si increderea ca iti va oferi tot ce are, si la acest capitol se investeste timp, de asemenea, si nu in ultimul rand, faptul ca o relativa stabilitate in relatie iti confera pe viitor un gram de credibilitate cu privire la intentiile tale in fata altora, urmatorii ce vor venii.
Faptul ca se plictisesc nu este singurul incoveninent, de inteles de altfel pentru ca mi se intampla si mie atunci cand el nu mai are cu ce. Insa sunt multe altele ca mine acolo, incat trebuie sa fii nerealista sa te gandesti ca el te va dori pana la adanci batraneti. In lumea pe care am ales-o nu exista acest concept, si oricum, vesnicie nu exista pentru nimic, dar absolut nimic, de ce s-ar aplica tocmai pentru o relatie?
Si revenind la petrecere, dupa ce am schitat in capsorul meu cum vor decurge evenimentele din seara respectiva, si m-am conformat cerintelor domnului, am plecat. Ca sa descriu petrecerea imi e greu, pentru ca nu se intampla nimic deosebit. Satisfactia vine odata cu luxul locatiei, masina de lux, soferul care ne duce pana acolo, tinuta de mii de euro pe care am ocazia sa o etalez, aprecierile ipocrite ale celorlate domnisoare cu privire la aspectul meu, si discutiile despre sume mari de bani cheltuite in diferite contexte sau diferite afaceri. Daca m-as plasa in mijlocul locatiei si as inchide ochii, ar ramane doar un zgomot de rasete ipocrite de auzit, si parfumuri amestecate, obositor de altfel, de inhalat. Dar am preferat sa tin ochii deschisi, si mimez interesul intr-o discutie flirtareata cu un domn.
Seara nu s-a prelungit foarte mult intrucat toti afaceristii prezenti aveau "treburi importante de rezolvat maine la prima ora si ...." toata lumea s-a scuzat treptat. A ramas in urma doar whiskey-ul pe fundul paharelor...
Ajunsi acasa, nu mai exista scuze de invocat, sau exista dar nu era momentul, si asemenea celor care au ramas sa stranga in urma noastra la petrecere, pentru mine nu ramane decat sa imi fac treaba mea. E atat de simplu de inteles. Totul se plateste!

Martini

M-am trezit dimineata si am parasit rapid patul "conjugal" invocand o lipsa de dispozitie, asa ca de dimineata, dupa ce nu te-ai odihnit suficient. Se intampla mereu la fel dar mereu se gasesc scuze. Cafeaua nu-si mai face de mult efectul asa ca de ceva timp a fost inlocuita cu un pahar sau doua de Martini. A devenit un aliat care ma ajuta in fiecare zi sa imi aduc aminte ce caut in patul respectiv, de cand sunt pe-acolo dar mai ales sa nu uit sa apreciez ce am. Ca de exemplu, setul acela de pahare, pozitionate intr-un bar impozant de lemn, cu o culoare visina putreda a carei reflexe in lumina de dimineata te revigoreaza. Din acel set iau un pahar si asezonez bautura cu o maslina neaparat verde care bineinteles face diferenta. Credeti-ma ati proceda si voi la fel... Pentru mine e doar o noua zi fara griji!